Albania (Shqiperia in limba locala) era pe lista mea demult deoarece voiam sa vad toate tarile europene (in acest moment mai am de vizitat Rusia). Nu mi-a luat foarte mult ca sa planific, fiind ceva spontan: doua zile libere pe care le-am legat cu weekendul, asta ca sa am timp sa ajung in Albania deoarece m-am deplasat cu masina, un rucsac, un prieten si hai la drum.
Am plecat joi seara, dupa serviciu. Nu am condus direct pana in Albania. Pe drum am facut opriri in Plevna, Skopje si Ohrid, ultimele doua orase fiind in Macedonia.
„Control cocain, heroin”
Ajungem la vama albaneza. Pregatesc actele: talon, buletin, carte verde. Totul parea sa fie OK, pana cand aud: „control”. Am crezut ca o sa ma puna sa deschid portbagajul. S-a mai intamplat asta, nu-i problema. Dar, albanezul imi face semn sa duc masina intr-un depozit. Ma deplasez catre hangarul respectiv si sunt indrumat spre o rampa pe care urc masina.
„Bagaj, outside”. „Control cocain, heroin”. Iau bagajele si le pun pe o masa. Mi se spune ca o sa dureze doua ore controlul. Un vames s-a apucat sa umble prin toata masina, sa loveasca parti din aceasta cu un „dispozitiv” (bara fata, bara spate, roata de rezerva; parca ar fi fost proful de muzica din generala cu un diapazon, individul ascultand cu atentie sunetul la lovire) deoarece voia sa verifice daca am droguri (in situatia in care era vreun sunet diferit, suspect, probabil ca ar fi desfacut autoturismul cu totul). S-a mai uitat in torpedo, pe sub banchete, la motor. A verificat masina peste tot. Apoi, trece la bagaje. „Is this yours?”. Raspund ca sunt bagajele noastre. Le desface si pe aceastea. Vede un pachet de tigari care apartinea colegului. S-a legat de acel pachet de parca am fi adus tone de tigarete in Albania.
Dupa ce a terminat cu verificarile, mi-a spus ca mai dureaza. Mentionez ca acest prim control riguros nu a durat 2 ore, ci 30 de minute. Zic, ce facem noi inca o ora si jumatate. Actele sunt in regula. Dupa 5 minute, un alt vames ma cheama si imi da actele inapoi, fara sa imi mai spuna ceva. Cateva secunde a fost o linisite din aceea in care se auzeau greierii. „Can I leave?”. Imi raspunde ca pot sa plec. Parca voiau ceva. Ce, doar ei stiu. Eu eram in regula. M-am uircat si i-am dat drumul de-acolo. Primul contact cu Albania a fost interesant.
Peisajul era foarte frumos: Lacul Ohrid, muntii, celebrele buncare antiatomice. Drumul era foarte bun.
Dupa primii 30 de km mi-am dat seama ca am de a face cu niste soferi care nu prea respecta regulile, incalca linia continua, nu dau semnal si, cel mai rau, depasesc in curbe, in serpentine. Acolo, cand conduci, trebuie sa te feresti in adevaratul sens al cuvantului. In trafic observ mai multe masini albaneze cu indicativul TR (Tirana). „Hai ca sunt de-al locului”, eu avand la masina acelasi indicativ.
Mercedes, cel mai intalnit autoturism
Am vazut numeroase masini Mercedes mari, vechi din anii ’80, pe strazile din Albania. Cand vedeai una trecand in viteza pe langa tine, te simteai ca intr-un film cu mafioti. Chiar intr-un episod filmat de cei de la Top Gear in Albania puteai observa aceste masini mari, majoritatea de culoare neagra, prafuite.
Tarmul Mediteranean
Destinatia mea era sudul Albaniei, mai exact Saranda. Deplasarea se facea incet, cu viteze de 50-60 km pe ora, intre granita Macedoniei si Elbasan deoarece era o zona montana. La un moment dat, dau de un drum expres, iar inainte de Vlore, de autostrada. Vlore (Vlora) este un oras-port, langa care sunt resorturi turistice. Deja apareau in peisaj masini din alte tari, inclusiv din Romania.
Tarmul in Albania sudica este inalt si abrupt. Urma sa strabatem un drum de 125 de km, intre Vlore si Saranda. Distanta aceasta se parcurge in peste 3 ore, fiind ingust si plin de serpentine. Merita insa deoarece peisajul este absolut fabulos. La sud de Vlore este o mica peninsula, paralela cu tarmul, care parca iese din apa si domina peisajul. Dupa ce treci de aceasta zona, cativa km nu se mai vede Mediterena. Dupa ce traversezi muntii, dai iara peste mare. Am prins un blocaj si am ramas „intepeniti” timp de o ora si 30 de minute. Motivul: intr-o curba stransa, o persoana a incercat sa deplaseze cu masina sa o ambarcatiune. Nu a avut loc, fiind nevoie de multe manevre pentru a iesi din curba respectiva. A venit inclusiv politia. Totusi, am avut noroc deoarece am vazut un apus senzational in Mediterana. Apropo, am observat foarte multe echipaje de politie.
Dupa ce s-a deblocat, am mai facut inca o ora si jumatate pana la Saranda. Era deja noapte. Am observat ca, in localitatile mici, albanezii au obiceiul sa stea seara la drumul mare. Aduc o masa, cateva scaune si parlamenteaza, bineinteles, alaturi de mai multe pahare de tarie.
„I am reception”
Ajungem la Saranda, dar nu gasim cazarea. Mergem la adresa, dar nu vedem nicio inscriptie cu hotelul. Sunam, insa nimeni nu raspunde.
Dam ture de oras ca sa gasim o alta cazare. Intr-un tarziu, gasim un hotel care avea la parter un supermarket. Cum intrarea in hotel era de negasit, ma gandesc ca n-ar fi un lucru rau sa intreb la magazin. „Do you know where we can find the hotel reception?”. Cineva din supermarket raspunde: „I am reception”. Aveam sa aflam ca intarea era de fapt in spatele hotelului, imposibil de gasit. Rezolvam si cu cazarea. Mergem sa mancam ceva. Gasim un fast-food, pe numele sau Çuçi.
Ksamil si Corfu
A doua zi am mers la Ksamil, o statiune aflata la 15 km sud de Saranda. De acolo poti vedea insula greceasca Corfu. Peisajul este spectaculos. Am mers la plaja Bora Bora. Aici poti inchiria sezlonguri. Erau foarte multi romani, in special ardeleni.
Nu departe de Ksamil se afla Parcul National Butrint (Parku Kombetar i Butrintit). Merita sa il vedeti. Aici, un lac interior comunica cu Mediterana printr-un canal. Mai poti vizita niste vestigii romane si venetiene. Ca sa traversezi canalul, trebuie sa urci masina pe o pluta.
Ochiul Albastru
Ochiul Albastru (Syri i Kalter), aflat la 23 de km de Saranda, este un izvor subacvatic foarte spectaculos, un adevarat fenomen natural. Nu se stie exact adancimea acestui ochi, acesta fiind izvorul ititial al raului Bistrita. Am intalnit oameni care plonjau in izvor. Veti vedea intr-o viitoare filmare despre Albania. Apa are o culoare albastra spre turcoaz. Depinde si de zona in care te afli, de lumina si vegetatie. Pentru a ajunge la acest obiectiv, platiti o taxa in moneda locala (leke).
La iesirea din Albania, am fost din nou controlat de droguri, dar nu ca la intrare.
Per total, este o tara interesanta, o experienta in toata regula. Daca vreti aventura, atunci Albania este destinatia ideala.
Sper ca v-a placut povestea mea. Va urma si un clip din Albania cat de curand. Nu-l ratati.
Pana la urmatoarea intalnire, nu uitati:
Calatoria este probabil cea mai frumoasa poveste. Traieste-o!
Colectionarul de Orase 